Lampa din hârtie și sârmă

Să nu-ți faci niciodată patul, fiindcă acum ai colțul tău și te manifești. Să te invite, să te incite permanent să sari pe salteaua lui, să o auzi scârțâind înfundat sub greutatea corpului tău de fiecare dată. Să arunci sâmburi de piersică peste balcon, de la etajul 8, să crească copaci de piersici pe acoperișurile clădirilor din jur. Să investești timp imaginând și confecționând o lampă pentru becul din mijlocul tavanului tău, din hârtie lipită cu apă pe un schelet din sârma flexibilă, apoi să constați că nu-ți prea place ori nu prea se potrivește acolo unde ți-ai imaginat-o inițial, apoi s-o arunci, tot de la etajul 8, în balconul de sub tine, după ce ai scris pe ea numele tău și adresa ta, sau numărul de cont, astfel încât vecinul de dedesubt să aprecieze și să-ți stimuleze munca ca designer printr-o sumă considerabilă. În plus, cum rămâne cu efortul de a-i strecura lampa fragilă în balconul lui din balconul tău? Normal că meriți apreciere, chair dacă ție personal nu-ți prea plăcea lampa aia. E a ta, totuși, e firesc să vrei apreciere! Și să te semnezi, de teama plagiatului. Indiferent dacă vecinul de dedesubt e un pensionar fără gust artistic...
Și să-l privești cum doarme gol și liniștit, pe el, bărbatul tău.
De fapt, nu el a fost inspirația ta de la bun început?
De fapt, nu de-asta ai creat lampa din hârtie și sârmă - fiindcă îl ai și îl știi ca stimulent al imaginației tale?
De fapt, el e inspirația ta pentru tot.


(Gotye - Hearts a Mess)