Ma straduiesc sa il cunosc dar imi pare mie ca nu-i suficient timpul pe care obligatiunile sociale ni-l mai lasa liber sa ne vedem, sa ne vorbim, sa ne impartasim.
El e un barbat. Nu unul oarecare, ci acela din viata mea, deci automat capata un statut special, motiv pt care ma concentrez pe studierea lui cat mai indeaproape si mai detaliata.
Uneori, ia proportii de gigant - indiferent de inaltimea lui fizica, fie el inalt, mediu sau scund - prin sentintele pe care le da, prin capacitatea de a emite hotarari definitive pe un ton impresionant de serios si corporatist, prin comportamentul serios si corect fata de ceilalti, fie ei cunoscuti sau nu, prin faptul ca este o fire posesiva prin exceptie. Asta ma face sa ma simt femeie, adica mica, ma face sa simt ca am nevoie de puterea lui interioara, de forta lui fizica, am nevoie sa ma simt protejata, asa mica si neajutorata cum sunt eu.
Alteori, realizez lucid zambind de bucurie ca este un om vulnerabil ca si mine, care are o nevoie nebuna de afectiune, de iubire, de stabilitate, de protectie, de siguranta, de zambete si pupici dimineata, are nevoie sa fie alintat, mangaiat, mai ales, are nevoie sa fie ascultat si inteles chiar daca sa incapataneaza sa nu discute despre ce il macina, este facut din aceeasi piele si carne moale ca si mine, care oricand sunt predispuse vatamarii la cea mai mica neatentie. Este om, in toata splendoarea lui, respira, mananca, zambeste, se bucura sau sufera, viseaza, ravneste, isi doreste, accepta, tolereaza, se incapataneaza!, este om - om, ca si mine.
Este barbat in devenire.
Are nevoie de sprijinul meu, pe toate planurile, asa cum si eu am nevoie de el, de tot ceea ce inseamna el.
Imi place sa-l observ cand doarme, cum se fereste cand il sarut fie pe obraji sau pe frunte sau pe spate, fiindca nu constientizeaza cine s-a urcat cu pasi mici pe corpul lui si, mai ales, ce cauta si ce face acolo... De altfel, in stare constienta, accepta de bunavoie sa fie sarutat si chiar, la randul lui, saruta.
El cauta cu siguranta femeia in toate ipostazele ei: femeia-copil, femeia-adolescenta, femeia matura, femeia-amanta, femeia-cea mai buna prietena, femeia-mama, vrea sa descopere toate aceste laturi ale ei rand pe rand, prin succesiunea aspectelor lor.
Nu sunteam asa diferiti. In esenta, suntem la fel, trebuie doar sa nu ne fie teama sa ne descoperim punctele comune si, mai ales, sa nu fim indiferenti la micile diferente, ci sa le acceptam si sa le iubim, ca acestea sa se reduca in pace si armonie, astfel incat cei doi sa devina treptat, pe neobservate, o singura entitate, o unica fiinta, fiindca intradevar suntem unici. Nu este altul ca el pe toata planeta albastra, nici pe alte planete nu voi reusi sa gasesc un el identic si ma bucur ca inca nu este legal aprobata clonarea umana, fiindca nu as accepta sa existe un duplicat al lui, el, unicul el, imi apartine in exclusivitate.
Ii multumesc ca a venit acolo si m-a gasit.
Iti multumesc, iubitule.
Sunt aici, uite, nu-ti fie teama de nimic, impreuna vom cuceri lumea.
