Lampa din hârtie și sârmă

Să nu-ți faci niciodată patul, fiindcă acum ai colțul tău și te manifești. Să te invite, să te incite permanent să sari pe salteaua lui, să o auzi scârțâind înfundat sub greutatea corpului tău de fiecare dată. Să arunci sâmburi de piersică peste balcon, de la etajul 8, să crească copaci de piersici pe acoperișurile clădirilor din jur. Să investești timp imaginând și confecționând o lampă pentru becul din mijlocul tavanului tău, din hârtie lipită cu apă pe un schelet din sârma flexibilă, apoi să constați că nu-ți prea place ori nu prea se potrivește acolo unde ți-ai imaginat-o inițial, apoi s-o arunci, tot de la etajul 8, în balconul de sub tine, după ce ai scris pe ea numele tău și adresa ta, sau numărul de cont, astfel încât vecinul de dedesubt să aprecieze și să-ți stimuleze munca ca designer printr-o sumă considerabilă. În plus, cum rămâne cu efortul de a-i strecura lampa fragilă în balconul lui din balconul tău? Normal că meriți apreciere, chair dacă ție personal nu-ți prea plăcea lampa aia. E a ta, totuși, e firesc să vrei apreciere! Și să te semnezi, de teama plagiatului. Indiferent dacă vecinul de dedesubt e un pensionar fără gust artistic...
Și să-l privești cum doarme gol și liniștit, pe el, bărbatul tău.
De fapt, nu el a fost inspirația ta de la bun început?
De fapt, nu de-asta ai creat lampa din hârtie și sârmă - fiindcă îl ai și îl știi ca stimulent al imaginației tale?
De fapt, el e inspirația ta pentru tot.


(Gotye - Hearts a Mess)

Gotye - Hearts a Mess

Hearts a Mess - Gotye

Pluriintelesuri

Ma straduiesc sa il cunosc dar imi pare mie ca nu-i suficient timpul pe care obligatiunile sociale ni-l mai lasa liber sa ne vedem, sa ne vorbim, sa ne impartasim.
El e un barbat. Nu unul oarecare, ci acela din viata mea, deci automat capata un statut special, motiv pt care ma concentrez pe studierea lui cat mai indeaproape si mai detaliata.
Uneori, ia proportii de gigant - indiferent de inaltimea lui fizica, fie el inalt, mediu sau scund - prin sentintele pe care le da, prin capacitatea de a emite hotarari definitive pe un ton impresionant de serios si corporatist, prin comportamentul serios si corect fata de ceilalti, fie ei cunoscuti sau nu, prin faptul ca este o fire posesiva prin exceptie. Asta ma face sa ma simt femeie, adica mica, ma face sa simt ca am nevoie de puterea lui interioara, de forta lui fizica, am nevoie sa ma simt protejata, asa mica si neajutorata cum sunt eu.
Alteori, realizez lucid zambind de bucurie ca este un om vulnerabil ca si mine, care are o nevoie nebuna de afectiune, de iubire, de stabilitate, de protectie, de siguranta, de zambete si pupici dimineata, are nevoie sa fie alintat, mangaiat, mai ales, are nevoie sa fie ascultat si inteles chiar daca sa incapataneaza sa nu discute despre ce il macina, este facut din aceeasi piele si carne moale ca si mine, care oricand sunt predispuse vatamarii la cea mai mica neatentie. Este om, in toata splendoarea lui, respira, mananca, zambeste, se bucura sau sufera, viseaza, ravneste, isi doreste, accepta, tolereaza, se incapataneaza!, este om - om, ca si mine.
Este barbat in devenire.
Are nevoie de sprijinul meu, pe toate planurile, asa cum si eu am nevoie de el, de tot ceea ce inseamna el.
Imi place sa-l observ cand doarme, cum se fereste cand il sarut fie pe obraji sau pe frunte sau pe spate, fiindca nu constientizeaza cine s-a urcat cu pasi mici pe corpul lui si, mai ales, ce cauta si ce face acolo... De altfel, in stare constienta, accepta de bunavoie sa fie sarutat si chiar, la randul lui, saruta.
El cauta cu siguranta femeia in toate ipostazele ei: femeia-copil, femeia-adolescenta, femeia matura, femeia-amanta, femeia-cea mai buna prietena, femeia-mama, vrea sa descopere toate aceste laturi ale ei rand pe rand, prin succesiunea aspectelor lor.
Nu sunteam asa diferiti. In esenta, suntem la fel, trebuie doar sa nu ne fie teama sa ne descoperim punctele comune si, mai ales, sa nu fim indiferenti la micile diferente, ci sa le acceptam si sa le iubim, ca acestea sa se reduca in pace si armonie, astfel incat cei doi sa devina treptat, pe neobservate, o singura entitate, o unica fiinta, fiindca intradevar suntem unici. Nu este altul ca el pe toata planeta albastra, nici pe alte planete nu voi reusi sa gasesc un el identic si ma bucur ca inca nu este legal aprobata clonarea umana, fiindca nu as accepta sa existe un duplicat al lui, el, unicul el, imi apartine in exclusivitate.

Ii multumesc ca a venit acolo si m-a gasit.
Iti multumesc, iubitule.
Sunt aici, uite, nu-ti fie teama de nimic, impreuna vom cuceri lumea.

Ce ma face cu adevarat fericita?

Cum sa incep, de unde sa incep...? Simt ca sunt prea multe si prea incalcite de spus.
Ce ma face pe mine fericita? Ideea de stabilitate, sa ma stiu iubita, sa ma simt dorita, sa il stiu suta-n suta al meu, fara sa am indoieli ridicole, sa ii stiu toleranti pe cei din jur, sa fiu pozitiva, sa fiu incurajata, sa visez fara pauze, sa reusesc sa ma fac inteleasa, sa discut, sa scap de fricile din launtrul meu, sa reusesc sa tin legatura cu toti cei apropiati mie fara sa-i supar in vreun fel, sa ajung sa ma cunosc mai bine si, prin asta, sa incerc sa-i cunosc pe cei apropiati mai profund.
In noaptea (sau dimineata?) asta m-au traversat tot felul de simtiri, mai calde, mai piperate, mai reci, mai indepartate, si toate m-au facut sa ma intreb ce-mi trebuie mie ca sa fiu fericita.
Oameni, de asta am nevoie, cum spunea Octavian Paler, in viata conteaza pe cine ai, nu ceea ce ai. Deci, conteaza "pe cine", nu "ce"...
Tie ce-ti aduce doza de fericire genuina?

Stii care e cel mai frumos lucru din lume pentru mine? (Sau "Ritualul Somnului Lui")

Se poate intampla sa-l observ fie cand adoarme el inaintea mea, fie atunci cand ma trezesc in miezul noptii fara vreun motiv deslusit.
Imi place sa-l miros si sa-l aud si sa-l ascult cum respira - astea ma fac sa ma simt in siguranta, sa ma simt protejata si iubita, dat fiind faptul ca m-am obisnuit atat de tare cu mirosul pielii lui. Are corpul foarte fierbinte, aproape febril, uneori acrisor-transpirat. Parul de pe corpul lui doarme cald si linistit, de un firesc care-mi inunda pe cea mai placuta cale mintea si corpul. Pleoapele-i sunt cazute in mod natural peste ochii de aluna. Desi nu pot sa-i vad - ma doare ca nu pot sa-i patrund sub ele sa vizionam impreuna filmele lui nocturne - ii ghicesc concentrati la aspecte imaginare dar care-i par atat de vii! Uneori, pleoapele moi ii sunt tulburate de zbateri repezi in orbite.
E atata pace-n el si-n asternut, incaperea e tacuta, lumea dinafara noastra e silentioasa, poate si ea doarme, e un calm desavarsit... Daca ma apropii mai mult, pot sa-i simt inima. Inima - acel incubator de pasiuni, zbucium, tulburari, tumult, exaltare, extaziere - acel miez de esenta a tuturor simtirilor si trairilor lui, acea chintesenta a tuturor esentelor tari care vibreaza in el si-i anima existenta...
Sa il am - inseamna deopotriva sa fiu stapana pe toate astea, in parte sa le provoc, in parte sa accept sa fiu doar spectatoare, sa ma las uimita cum tot ceea ce salasluieste in forul lui interior se manifesta fragil si vibrant in acelasi timp - fie deslusit fie implicit - sub ochii mei si in viata noastra...
Imi place sa-l vad descult, sa-i mangai parul de pe corp, talpile, genunchii si coatele. Imi place sa cred faptul ca cele de dinaintea mea probabil nu au abuzat cu mangaierile lor pagane si pacatoase locurile astea. Imi place el in intregime - revendic fiecare parte a corpului lui, fie ea aparent cat de neinsemnata. Vreau sa ma simt privilegiata - si sunt - fiindca-i iubesc fara deosebire si sufletul si talpile si parul de pe corp si inima si genunchii si coatele.
Il privesc mereu-mereu cu aceeasi pofta si sete nepotolite.
Ma intreb incotro gliseaza gandurile lui cand ma izoleaza de ele prin inchiderea pleoapelor, tot asa precum o fereastra inchisa izoleaza intimitatea unei incaperi de exteriorul rece si public.
E atata pace in el si atata dezlantuire febrila a imaginatiei desculte, atata febra a inchipuirilor si-a visarii libere, nelimitate, atatea lumi si atatea oportunitati i se deschid in minte, pe unele si le va aminti dar unele vor fi vesnic dezmembrate din mintea lui cand primele raze de lumina rece diminetilor de ianuarie vor patrunde prin draperiile trase si mai apoi, prin pleoapele lui vii, calde si moi.
Se intampla atatea in el cand doarme - se poarta razboaie, mor lumi, se nasc planete, este aici, este acolo, este omnipotent, omniscient, omniprezent, este el si nu este el - ma doare ca nu pot sa fiu in el, in mintea lui, sa-i zamislim visele impreuna, sa plutim pe marginile viselor lui si pe valuri infinite de imaginatie buclata, sa fim impreuna sub pleoapele lui grele, alene tare peste ochi.
Somnul imi provoaca o gelozie crunta si pura, fiindca mi-l fura si sunt neputincoasa, macar nu ma pot opune, se intampla sa viseze de unul singur, dincolo de invoirea mea.
Il astept sa-si deschida ferestrele ochilor, sa ma lase iara sa-i patrund si sa-i cutreier strengareste prin ganduri, sa-mi permita iara sa-i fiu oaspete permanent sub priviri, sa-i fie treze simturile iara, sa fie iarasi al meu.
Stii care e cel mai frumos lucru din lume pentru mine? El cand isi implineste propriul ritual al somnului, cand doarme cu atata pace-n corp si-n asternut, cu mintea difuz si confuz incalcita si ratacita in tumultul viselor lui, cu pielea calda si tacuta, cu gust si miros usor acrisor-transpirat...




























A ta,
A.

Steluta lui din galaxia ei :)

(Preambul: Poveste scrisa cu mult drag, intr-un accelerat cochet :)
Genul: Aventura)

Intr-o buna zi, s-a nascut o steluta. O steluta. Cineva, o mana nestiuta, i-a facut contur cu creionul. Era o steluta careia ii placea sa fie neastamparata. Ea exista doar pe hertie si era multumita de conditia ei.
Steluta cu contur de creion a fost mult timp fericita pana cand a realizat ca nu are o casa a ei. Ideea instabilitatii incepuse treptat sa o deranjeze, apoi sa o infricoseze, ba chiar ajunsese sa nu mai doarma bine noaptea, putea sa doarma numai patru ore pe zi din cauza stresului provocat de aceste ganduri.
In timpul pe care nu-l dormea, adica destul de mult, visa cat de placut ar fi sa calatoreasca prin timp si spatiu si, pe neasteptate, sa gaseasca o bucata calda de piele si sa-si cumpere titlu de proprietate acolo. Da-da, visa sa locuiasca pe piele, visa sa fie transpusa in tus si sa isi ia drept resedinta permanenta pielea vreunui baiat pistruiat... Steluta cu contur de creion aspira - ca toate stelutele - sa aiba propria ei bucata calda si vie de piele...
Ei bine, la un moment dat, s-a intamplat si asta, si astfel, steluta cu contur de creion si-a schimbat statutul social, a devenit steluta cu contur de tus negru, si a fost improprietarita cu o bucata fina de piele alba pe care s-o stapaneasca dupa bunul plac, pe perioada nedeterminata.
Si totusi, desi acum isi avea casa pe pielea incheieturii unui baiat cu mai mult de treizeci de pistrui, steluta cu contur de tus negru nu se simtea implinita, simtea ca sufletul ei de steluta nazuieste sa atinga a anume satisfactie. Sufletul ei de steluta cu contur de tus negru nu isi gasise linistea, era profund macinat.
Se intreba ce-i lipsea...
Acum nici macar patru ore nu mai reusea sa doarma, ajunsese sa piarda noptile band cafele mici si tari, teribil de bune, incercand sa gaseasca raspunsuri abile la propriile-i intrebari.
La un moment dat, cand ajunsese aproape de depresie, sufletul ei de steluta cu contur de tus negru se simtea obosit de atatea cautari, otravit de atatea intrebari fara raspuns, si-a dat seama ca de fapt suferea de singuratate si ca avea nevoie de companie. Isi dorea un prieten sau o prietena cu care, cu care sa-si impartaseasca dorurile marunte si gandurile ei de steluta iesita din tus.
Nu trecu mult timp si steluta intalni o alta steluta cu care, de altfel, reusi sa cladeasca o tovarasie solida si de durata: e vorba aici de steluta rosie de sticla de bere Heineken. Desi erau diferite cele doua stelute - ele traiau in medii diferite: steluta cu contur de tus negru iubea pielea calda de la incheietura mainii baiatului cu pistrui iar steluta rosie locuia pe eticheta unei sticle semitransparent-verzuie a sticlei de Heineken - s-au inteles de minune, s-au completat ca personalitate si au ramas prietene nedespartite.
Ori de cate ori o incercau idei marete si zvacneau in ea ganduri revolutionare, steluta conturata cu tus negru se identifica cu steluta de pe sapca militara a grandiosului, defunctului Ernesto Guevara.
Alteori, cand ii zburau gandurile mici de steluta catre alte zari, se regasea in steluta de pe geanta fetei cu par scurt si ochi de scortisoara.
Toate aceste stelute erau, putem spune, parti complementare ale personalitatii ei.
Si totusi, dupa o perioada de calm, lipsita de turbulente sufletesti, steluta incepuse iar sa simta ca-si pierde linistea interioara si astfel, a inceput o noua cautare, ceea ce insemna un sir de alte intrebari chinuitoare fara un raspuns evident...
Raspunsul, si inca unul pertinent pt nelinistile stelutei, a sosit pe neasptate. Steluta cu contur de tus negru facu o descoperire cel putin la fel de interesanta ca si descoperirile de dinaintea celei de fata.
De fapt, steluta care poposise permanent pe mana baiatului, realiza ca dorinta ei cea mai arzatoare, pe care nu o constientizase pana acuma, era sa isi gaseasca galaxia care a servit drept sursa de inspiratie celui care a desenat-o de la bun inceput pe o foaie simpla de hartie si sa se cuibareasca comod in galaxia asta.
Intr-o buna zi... Baiatul brunet cu ochi de aluna avea o steluta de tus pe mana stanga iar fata cu par scurt si ochi de scortisoara purta o galaxie pe inelarul mainii ei stangi. Cei doi s-au sarutat si s-au luat de mana si astfel, steluta cu contur de tus negru s-a cuibarit in galaxie, realizand ca este exact galaxia originara din cautarile ei. Si in felul asta, steluta a inteles gustul fericirii autentice si de atunci, cautarile ei au luat sfarsit.
Bineinteles, chiar si asa, steluta nu a incetat sa-si faca prieteni noi. Ultima relatie de prietenie a stabilit-o cu o steluta importanta din societatea stelutelor, anume o steluta nobila, de vaza: steluta lui Chuck Taylor. Desi aceasta noua relatie presupunea castigarea unor anumite avantaje sociale, steluta cu contur de tus negru a preferat sa ramana in galaxia ei, locul unde toate grijile iau sfarsit.
Totusi, asta nu inseamna ca steluta a preferat sa-si ucida viata sociala. Spre exemplu, cand baiatului i se facea pofta de bere, baiatul intindea mana spre sticla de Heineken cu scopul de a o cuprinde cu degetele, modalitate prin care steluta conturata cu tus negru lua contact cu o mai veche cunostinta, steluta de pe eticheta berii Heineken. Cand baiatul avea mintea ocupata cu problematica libertatii, steluta de tus se ducea in vizita la steluta lui Ernesto Guevara. Iar cand baiatul se oferea ca un adevarat gentleman sa o ajute pe fata sa-i duca geanta, steluta de tus zambea stelutei de pe geanta fetei. In plus, cand baiatul se apleca sa se incalte, sa se descalte ori sa-si lege sireturile, steluta de tus se saluta cu steluta Converse (steluta lui Chuck Taylor).
Ca o sentinta definitiva, putem afirma cu usurinta ca steluta de tus negru isi gasise ordinea si linistea interioare, pastrandu-si inclusiv viata sociala. (Acum chiar isi facuse program de somn intre sase si opt ore pe zi)
Final.

Scrisoare adresata lui

Tu,





Zisesem c-am sa-ti scriu o scrisoare candva si-mi pare ca mi-am gasit momentul.
[Asta e un inceput bun dar am blocaje, cred a trebui sa scriu poate in alt context.]
Am sa ma straduiesc sa-mi aud apoi sa-mi ascult gandurile. Si sa le dau curs pe hartie.
Sa stii ca dorm confortabil in bratele tale.
Haide sa-ncepem asa. E goala incaperea in care suntem noi, suntem si noi goi la randul nostru si ne-am asezat acolo - tu te-ai intins in pat iar eu am venit cuminte, capul meu cauta pieptul tau cald - tocmai ca sa umplem impreuna incaperea.
Sa-i tinem de urat si sa nu-i fie frig.
Eu vroiam sa-ti zic o poveste dar mi-am uitat cuvintele asa c-am zis sa tacem impreuna si cu tot dinadinsul mi-am dorit sa ma lasi sa te cunosc, sa devin eu cuvintele tacerilor tale...
Pieptul tau e cald si mi-e bine acolo, asa, sa-mi alinti tu parul si sa-mi mangai fruntea, rastimp in care iti ascult respiratia grabita. Ti-o si simt pe pleoape pentru ca esti asa aproape.
Sa te-ntreb de ce-ai stins lumina ori sa nu o fac? Ah, ai stins-o ca sa ma imaginezi asa cum ai vrea sa fiu si cum poate nu stiu inca ca sunt sau ca pot deveni. Descopera-ma tu si zi-mi si mie ce-ai gasit in mine.
Vroiam sa-ti gust cumva respiratia dar mi-am zis ca mai bine ma ascund in gatul tau, sa te respir alene si din cand in cand, din gand in gand, sa te privesc si sa-ti gust barba cu buzele si cu dintii.
Eu, pur si simplu, vreau sa fiu fericita si vreau sa cred in tine. Dar cum sa fac sa fiu fericita si in acelasi timp, nici adevarul sa nu-mi scape? Imi pare-acum ca asta e adevarul meu: ca esti al meu si sunt a ta. Imi doresc sa ramana verticala confesiunea asta.
Stii ce mi-am zis? Mi-e bine cand porti haine in culori deschise, eu sunt bruneta. Iar daca as fi avut par de spic, te-as fi dezbracat si te-as fi imbracat apoi in culori inchise. Cum de ce? Ti-am zis de ce. Uite, asa, de asta... Am sa-ti dau capul meu brunet sa-l imbratisezi ca sa las par pe tine. Fire din el. Si care vadit sa le arate lor, celorlalte, ca tu esti al fetei cu capul negru si par scurt, ciufulit. Cum pisicile imprastie din blana pe tot ce-i al lor, asa isi manifesta ele posesivitatea. Si mie-mi place ce fac ele, de-aia am sa-ti fac si eu.
In aceeasi incapere, maine-dimineata, prin lumina vaga si confuza cand crapa zorii, am sa-ti gasesc cu buricul degetului toti pistruii si am sa ti-i numar, unul cate unul, n-are sa-mi scape niciunul. Ai sa vezi tu.
Si-am sa-mi fac in minte-o harta, ca sa-i gasesc mereu-mereu, sa ma duc cu degetele pe ei si cand n-ai sa fii.



Haide, ne trezim acum? Iti fac eu o cafea tare?








Cu drag,
tie,


Aline