Steluta lui din galaxia ei :)

(Preambul: Poveste scrisa cu mult drag, intr-un accelerat cochet :)
Genul: Aventura)

Intr-o buna zi, s-a nascut o steluta. O steluta. Cineva, o mana nestiuta, i-a facut contur cu creionul. Era o steluta careia ii placea sa fie neastamparata. Ea exista doar pe hertie si era multumita de conditia ei.
Steluta cu contur de creion a fost mult timp fericita pana cand a realizat ca nu are o casa a ei. Ideea instabilitatii incepuse treptat sa o deranjeze, apoi sa o infricoseze, ba chiar ajunsese sa nu mai doarma bine noaptea, putea sa doarma numai patru ore pe zi din cauza stresului provocat de aceste ganduri.
In timpul pe care nu-l dormea, adica destul de mult, visa cat de placut ar fi sa calatoreasca prin timp si spatiu si, pe neasteptate, sa gaseasca o bucata calda de piele si sa-si cumpere titlu de proprietate acolo. Da-da, visa sa locuiasca pe piele, visa sa fie transpusa in tus si sa isi ia drept resedinta permanenta pielea vreunui baiat pistruiat... Steluta cu contur de creion aspira - ca toate stelutele - sa aiba propria ei bucata calda si vie de piele...
Ei bine, la un moment dat, s-a intamplat si asta, si astfel, steluta cu contur de creion si-a schimbat statutul social, a devenit steluta cu contur de tus negru, si a fost improprietarita cu o bucata fina de piele alba pe care s-o stapaneasca dupa bunul plac, pe perioada nedeterminata.
Si totusi, desi acum isi avea casa pe pielea incheieturii unui baiat cu mai mult de treizeci de pistrui, steluta cu contur de tus negru nu se simtea implinita, simtea ca sufletul ei de steluta nazuieste sa atinga a anume satisfactie. Sufletul ei de steluta cu contur de tus negru nu isi gasise linistea, era profund macinat.
Se intreba ce-i lipsea...
Acum nici macar patru ore nu mai reusea sa doarma, ajunsese sa piarda noptile band cafele mici si tari, teribil de bune, incercand sa gaseasca raspunsuri abile la propriile-i intrebari.
La un moment dat, cand ajunsese aproape de depresie, sufletul ei de steluta cu contur de tus negru se simtea obosit de atatea cautari, otravit de atatea intrebari fara raspuns, si-a dat seama ca de fapt suferea de singuratate si ca avea nevoie de companie. Isi dorea un prieten sau o prietena cu care, cu care sa-si impartaseasca dorurile marunte si gandurile ei de steluta iesita din tus.
Nu trecu mult timp si steluta intalni o alta steluta cu care, de altfel, reusi sa cladeasca o tovarasie solida si de durata: e vorba aici de steluta rosie de sticla de bere Heineken. Desi erau diferite cele doua stelute - ele traiau in medii diferite: steluta cu contur de tus negru iubea pielea calda de la incheietura mainii baiatului cu pistrui iar steluta rosie locuia pe eticheta unei sticle semitransparent-verzuie a sticlei de Heineken - s-au inteles de minune, s-au completat ca personalitate si au ramas prietene nedespartite.
Ori de cate ori o incercau idei marete si zvacneau in ea ganduri revolutionare, steluta conturata cu tus negru se identifica cu steluta de pe sapca militara a grandiosului, defunctului Ernesto Guevara.
Alteori, cand ii zburau gandurile mici de steluta catre alte zari, se regasea in steluta de pe geanta fetei cu par scurt si ochi de scortisoara.
Toate aceste stelute erau, putem spune, parti complementare ale personalitatii ei.
Si totusi, dupa o perioada de calm, lipsita de turbulente sufletesti, steluta incepuse iar sa simta ca-si pierde linistea interioara si astfel, a inceput o noua cautare, ceea ce insemna un sir de alte intrebari chinuitoare fara un raspuns evident...
Raspunsul, si inca unul pertinent pt nelinistile stelutei, a sosit pe neasptate. Steluta cu contur de tus negru facu o descoperire cel putin la fel de interesanta ca si descoperirile de dinaintea celei de fata.
De fapt, steluta care poposise permanent pe mana baiatului, realiza ca dorinta ei cea mai arzatoare, pe care nu o constientizase pana acuma, era sa isi gaseasca galaxia care a servit drept sursa de inspiratie celui care a desenat-o de la bun inceput pe o foaie simpla de hartie si sa se cuibareasca comod in galaxia asta.
Intr-o buna zi... Baiatul brunet cu ochi de aluna avea o steluta de tus pe mana stanga iar fata cu par scurt si ochi de scortisoara purta o galaxie pe inelarul mainii ei stangi. Cei doi s-au sarutat si s-au luat de mana si astfel, steluta cu contur de tus negru s-a cuibarit in galaxie, realizand ca este exact galaxia originara din cautarile ei. Si in felul asta, steluta a inteles gustul fericirii autentice si de atunci, cautarile ei au luat sfarsit.
Bineinteles, chiar si asa, steluta nu a incetat sa-si faca prieteni noi. Ultima relatie de prietenie a stabilit-o cu o steluta importanta din societatea stelutelor, anume o steluta nobila, de vaza: steluta lui Chuck Taylor. Desi aceasta noua relatie presupunea castigarea unor anumite avantaje sociale, steluta cu contur de tus negru a preferat sa ramana in galaxia ei, locul unde toate grijile iau sfarsit.
Totusi, asta nu inseamna ca steluta a preferat sa-si ucida viata sociala. Spre exemplu, cand baiatului i se facea pofta de bere, baiatul intindea mana spre sticla de Heineken cu scopul de a o cuprinde cu degetele, modalitate prin care steluta conturata cu tus negru lua contact cu o mai veche cunostinta, steluta de pe eticheta berii Heineken. Cand baiatul avea mintea ocupata cu problematica libertatii, steluta de tus se ducea in vizita la steluta lui Ernesto Guevara. Iar cand baiatul se oferea ca un adevarat gentleman sa o ajute pe fata sa-i duca geanta, steluta de tus zambea stelutei de pe geanta fetei. In plus, cand baiatul se apleca sa se incalte, sa se descalte ori sa-si lege sireturile, steluta de tus se saluta cu steluta Converse (steluta lui Chuck Taylor).
Ca o sentinta definitiva, putem afirma cu usurinta ca steluta de tus negru isi gasise ordinea si linistea interioare, pastrandu-si inclusiv viata sociala. (Acum chiar isi facuse program de somn intre sase si opt ore pe zi)
Final.

Scrisoare adresata lui

Tu,





Zisesem c-am sa-ti scriu o scrisoare candva si-mi pare ca mi-am gasit momentul.
[Asta e un inceput bun dar am blocaje, cred a trebui sa scriu poate in alt context.]
Am sa ma straduiesc sa-mi aud apoi sa-mi ascult gandurile. Si sa le dau curs pe hartie.
Sa stii ca dorm confortabil in bratele tale.
Haide sa-ncepem asa. E goala incaperea in care suntem noi, suntem si noi goi la randul nostru si ne-am asezat acolo - tu te-ai intins in pat iar eu am venit cuminte, capul meu cauta pieptul tau cald - tocmai ca sa umplem impreuna incaperea.
Sa-i tinem de urat si sa nu-i fie frig.
Eu vroiam sa-ti zic o poveste dar mi-am uitat cuvintele asa c-am zis sa tacem impreuna si cu tot dinadinsul mi-am dorit sa ma lasi sa te cunosc, sa devin eu cuvintele tacerilor tale...
Pieptul tau e cald si mi-e bine acolo, asa, sa-mi alinti tu parul si sa-mi mangai fruntea, rastimp in care iti ascult respiratia grabita. Ti-o si simt pe pleoape pentru ca esti asa aproape.
Sa te-ntreb de ce-ai stins lumina ori sa nu o fac? Ah, ai stins-o ca sa ma imaginezi asa cum ai vrea sa fiu si cum poate nu stiu inca ca sunt sau ca pot deveni. Descopera-ma tu si zi-mi si mie ce-ai gasit in mine.
Vroiam sa-ti gust cumva respiratia dar mi-am zis ca mai bine ma ascund in gatul tau, sa te respir alene si din cand in cand, din gand in gand, sa te privesc si sa-ti gust barba cu buzele si cu dintii.
Eu, pur si simplu, vreau sa fiu fericita si vreau sa cred in tine. Dar cum sa fac sa fiu fericita si in acelasi timp, nici adevarul sa nu-mi scape? Imi pare-acum ca asta e adevarul meu: ca esti al meu si sunt a ta. Imi doresc sa ramana verticala confesiunea asta.
Stii ce mi-am zis? Mi-e bine cand porti haine in culori deschise, eu sunt bruneta. Iar daca as fi avut par de spic, te-as fi dezbracat si te-as fi imbracat apoi in culori inchise. Cum de ce? Ti-am zis de ce. Uite, asa, de asta... Am sa-ti dau capul meu brunet sa-l imbratisezi ca sa las par pe tine. Fire din el. Si care vadit sa le arate lor, celorlalte, ca tu esti al fetei cu capul negru si par scurt, ciufulit. Cum pisicile imprastie din blana pe tot ce-i al lor, asa isi manifesta ele posesivitatea. Si mie-mi place ce fac ele, de-aia am sa-ti fac si eu.
In aceeasi incapere, maine-dimineata, prin lumina vaga si confuza cand crapa zorii, am sa-ti gasesc cu buricul degetului toti pistruii si am sa ti-i numar, unul cate unul, n-are sa-mi scape niciunul. Ai sa vezi tu.
Si-am sa-mi fac in minte-o harta, ca sa-i gasesc mereu-mereu, sa ma duc cu degetele pe ei si cand n-ai sa fii.



Haide, ne trezim acum? Iti fac eu o cafea tare?








Cu drag,
tie,


Aline

Lumea, ca o bucata de turta dulce