Stii care e cel mai frumos lucru din lume pentru mine? (Sau "Ritualul Somnului Lui")

Se poate intampla sa-l observ fie cand adoarme el inaintea mea, fie atunci cand ma trezesc in miezul noptii fara vreun motiv deslusit.
Imi place sa-l miros si sa-l aud si sa-l ascult cum respira - astea ma fac sa ma simt in siguranta, sa ma simt protejata si iubita, dat fiind faptul ca m-am obisnuit atat de tare cu mirosul pielii lui. Are corpul foarte fierbinte, aproape febril, uneori acrisor-transpirat. Parul de pe corpul lui doarme cald si linistit, de un firesc care-mi inunda pe cea mai placuta cale mintea si corpul. Pleoapele-i sunt cazute in mod natural peste ochii de aluna. Desi nu pot sa-i vad - ma doare ca nu pot sa-i patrund sub ele sa vizionam impreuna filmele lui nocturne - ii ghicesc concentrati la aspecte imaginare dar care-i par atat de vii! Uneori, pleoapele moi ii sunt tulburate de zbateri repezi in orbite.
E atata pace-n el si-n asternut, incaperea e tacuta, lumea dinafara noastra e silentioasa, poate si ea doarme, e un calm desavarsit... Daca ma apropii mai mult, pot sa-i simt inima. Inima - acel incubator de pasiuni, zbucium, tulburari, tumult, exaltare, extaziere - acel miez de esenta a tuturor simtirilor si trairilor lui, acea chintesenta a tuturor esentelor tari care vibreaza in el si-i anima existenta...
Sa il am - inseamna deopotriva sa fiu stapana pe toate astea, in parte sa le provoc, in parte sa accept sa fiu doar spectatoare, sa ma las uimita cum tot ceea ce salasluieste in forul lui interior se manifesta fragil si vibrant in acelasi timp - fie deslusit fie implicit - sub ochii mei si in viata noastra...
Imi place sa-l vad descult, sa-i mangai parul de pe corp, talpile, genunchii si coatele. Imi place sa cred faptul ca cele de dinaintea mea probabil nu au abuzat cu mangaierile lor pagane si pacatoase locurile astea. Imi place el in intregime - revendic fiecare parte a corpului lui, fie ea aparent cat de neinsemnata. Vreau sa ma simt privilegiata - si sunt - fiindca-i iubesc fara deosebire si sufletul si talpile si parul de pe corp si inima si genunchii si coatele.
Il privesc mereu-mereu cu aceeasi pofta si sete nepotolite.
Ma intreb incotro gliseaza gandurile lui cand ma izoleaza de ele prin inchiderea pleoapelor, tot asa precum o fereastra inchisa izoleaza intimitatea unei incaperi de exteriorul rece si public.
E atata pace in el si atata dezlantuire febrila a imaginatiei desculte, atata febra a inchipuirilor si-a visarii libere, nelimitate, atatea lumi si atatea oportunitati i se deschid in minte, pe unele si le va aminti dar unele vor fi vesnic dezmembrate din mintea lui cand primele raze de lumina rece diminetilor de ianuarie vor patrunde prin draperiile trase si mai apoi, prin pleoapele lui vii, calde si moi.
Se intampla atatea in el cand doarme - se poarta razboaie, mor lumi, se nasc planete, este aici, este acolo, este omnipotent, omniscient, omniprezent, este el si nu este el - ma doare ca nu pot sa fiu in el, in mintea lui, sa-i zamislim visele impreuna, sa plutim pe marginile viselor lui si pe valuri infinite de imaginatie buclata, sa fim impreuna sub pleoapele lui grele, alene tare peste ochi.
Somnul imi provoaca o gelozie crunta si pura, fiindca mi-l fura si sunt neputincoasa, macar nu ma pot opune, se intampla sa viseze de unul singur, dincolo de invoirea mea.
Il astept sa-si deschida ferestrele ochilor, sa ma lase iara sa-i patrund si sa-i cutreier strengareste prin ganduri, sa-mi permita iara sa-i fiu oaspete permanent sub priviri, sa-i fie treze simturile iara, sa fie iarasi al meu.
Stii care e cel mai frumos lucru din lume pentru mine? El cand isi implineste propriul ritual al somnului, cand doarme cu atata pace-n corp si-n asternut, cu mintea difuz si confuz incalcita si ratacita in tumultul viselor lui, cu pielea calda si tacuta, cu gust si miros usor acrisor-transpirat...




























A ta,
A.