Scrisoare adresata lui

Tu,





Zisesem c-am sa-ti scriu o scrisoare candva si-mi pare ca mi-am gasit momentul.
[Asta e un inceput bun dar am blocaje, cred a trebui sa scriu poate in alt context.]
Am sa ma straduiesc sa-mi aud apoi sa-mi ascult gandurile. Si sa le dau curs pe hartie.
Sa stii ca dorm confortabil in bratele tale.
Haide sa-ncepem asa. E goala incaperea in care suntem noi, suntem si noi goi la randul nostru si ne-am asezat acolo - tu te-ai intins in pat iar eu am venit cuminte, capul meu cauta pieptul tau cald - tocmai ca sa umplem impreuna incaperea.
Sa-i tinem de urat si sa nu-i fie frig.
Eu vroiam sa-ti zic o poveste dar mi-am uitat cuvintele asa c-am zis sa tacem impreuna si cu tot dinadinsul mi-am dorit sa ma lasi sa te cunosc, sa devin eu cuvintele tacerilor tale...
Pieptul tau e cald si mi-e bine acolo, asa, sa-mi alinti tu parul si sa-mi mangai fruntea, rastimp in care iti ascult respiratia grabita. Ti-o si simt pe pleoape pentru ca esti asa aproape.
Sa te-ntreb de ce-ai stins lumina ori sa nu o fac? Ah, ai stins-o ca sa ma imaginezi asa cum ai vrea sa fiu si cum poate nu stiu inca ca sunt sau ca pot deveni. Descopera-ma tu si zi-mi si mie ce-ai gasit in mine.
Vroiam sa-ti gust cumva respiratia dar mi-am zis ca mai bine ma ascund in gatul tau, sa te respir alene si din cand in cand, din gand in gand, sa te privesc si sa-ti gust barba cu buzele si cu dintii.
Eu, pur si simplu, vreau sa fiu fericita si vreau sa cred in tine. Dar cum sa fac sa fiu fericita si in acelasi timp, nici adevarul sa nu-mi scape? Imi pare-acum ca asta e adevarul meu: ca esti al meu si sunt a ta. Imi doresc sa ramana verticala confesiunea asta.
Stii ce mi-am zis? Mi-e bine cand porti haine in culori deschise, eu sunt bruneta. Iar daca as fi avut par de spic, te-as fi dezbracat si te-as fi imbracat apoi in culori inchise. Cum de ce? Ti-am zis de ce. Uite, asa, de asta... Am sa-ti dau capul meu brunet sa-l imbratisezi ca sa las par pe tine. Fire din el. Si care vadit sa le arate lor, celorlalte, ca tu esti al fetei cu capul negru si par scurt, ciufulit. Cum pisicile imprastie din blana pe tot ce-i al lor, asa isi manifesta ele posesivitatea. Si mie-mi place ce fac ele, de-aia am sa-ti fac si eu.
In aceeasi incapere, maine-dimineata, prin lumina vaga si confuza cand crapa zorii, am sa-ti gasesc cu buricul degetului toti pistruii si am sa ti-i numar, unul cate unul, n-are sa-mi scape niciunul. Ai sa vezi tu.
Si-am sa-mi fac in minte-o harta, ca sa-i gasesc mereu-mereu, sa ma duc cu degetele pe ei si cand n-ai sa fii.



Haide, ne trezim acum? Iti fac eu o cafea tare?








Cu drag,
tie,


Aline